La bronzat zăpada

Cerul a avut puțini nori.

Dar au plecat îndată.

Vița de vie (Vitis vinifera) împodobește ograda cu frunzele ei voluptuoase și cu umbra răcoritoare.

O zi cu super soare și am zis că trebuie să mă expun în mod cert soarelui, fiindcă pielea mea e alba ca zăpada.

Mi-am luat un rucsăcel, apă, ulei de soare și era cât pe ce să nu îmi iau licoarea de anti-țânțari fiind cu gândul că ei nu vin la soare și poate au stropit cu insecticide și s-au dus pe celălalt tărâm. Bine că tata m-a atenționat că treaba nu stă cum cred eu.

Îndată echipată, am plecat să urc dealul din spatele casei. Am trecut printr-o mini junglă cu miliarde de țânțari (Culicidae), m-am mișcat extrem de repede. Fără a mai respira am ajuns cât ai zice pește în locul dorit. (Haha.)

Ea este Suzi, mama celor 5 voinici
O adevărată eroină, drăgălașa

Aproape tot timpul era prin preajma mea.

Țânțarii nu au avut milă în privința ei… puteți observa în video 1, dar nici ei nu au avut scăpare. Unii au fost mâncați, haha. video 2

Fain frumos, m-am așezat la bronzat
Greu am reușit să citesc ceva fiindcă nu mă puteam concentra din cauza puternicului soare

Dar am ascultat un podcast calitatitv.

Un moment vizual și auditiv l-am capturat în video 3. Am avut o după-amiază plină de soare și sunt extrem de mulțumită pentru toate experiențele pe care le trăiesc.

O imagine cu adevărat pitorească

Pe curând, cu soare-n suflet. 💛☀️✨

Verdele imprimat în inimă

Doamne cât mai iubesc verdele viu

După o ploaie zgomotoasă și puțin înfiorătoare a ieșit soarele. Verdele viu din ogradă a început să strălucească în pupilele mele.

Stropii care acum împodobeau atent frunzele străluceau în splendoarea razelor de sub nori
Stropii reflectă lumina, eu experimentez magia (frunze de Ficus Elastica)

În creierul meu, probabil se produce o reacție chimică de eforie, când ochiul capturează verdele și stropii. Eu percep acest fenomen ca o magie. Norii s-au curățat de apa dar tot odată și apa s-a filtrat prin nori.

Eu tot cred că inima mea este verde
Stropii parcă seamănă cu praful magic al unei zâne
Frunze de Lămâi, odată zdrobite emană un miros încântător din cauza uleiului eteric pe care îl posedă
Beta vulgaris, nu prea știu cum se numește această plantă în Românește
Gulia (Brassica oleracea) din grădinița mea
Câteva flori de câmp care pot rezista chiar și 2 săptămâni dacă le schimb apa zilnic și stau la umbră

Dragă cititorule îti doresc o duminică plină de soare și fericire cu tona. 💚🌱💛☀️

Negrul din noapte

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul.”
‭‭Psalmul‬ ‭139:1-2‬

Îmi place să cred că pretutindeni plutește o energie supremă pozitivă formată din energia; păcii, înțelepciunii, iubirii, compasiunii, prosperității, frumuseții…

Îmi place să cred că inima mea e plină de lumină chiar și în negrul nopții
„Dacă voi zice: 
„Cu siguranță întunericul mă va ascunde și lumina va devini noapte împrejurul meu”,
“Chiar nici întunericul nu va fii întunecos pentru Tine, ci noaptea va străluci ca ziua și întunericul va fii ca lumina, pentru Tine.”

Psalmul 139:11-12

Îmi place să citesc Biblia, atunci când inima îmi cere. De multe ori găsesc învățături înțelepte care îmi întăresc spinarea pentru o postură dreaptă în viață.

Pe curând, cu soare-n suflet! 💛☀️✨

Suflețele scumpe

Astăzi vorbesc despre suflețelele care-mi bucură zilele.

Pe data de 30 Aprilie au ajuns pe Pământ 5 cățeluși. Mai întâi vi-l prezint pe faimosul Bucurel (Bucu, Buchi). El este răsfățatul familiei fiindcă cu el mă joc mai mult.

Bucurel, ghiocel plin de energie
Bucuria mea

Următoarea este femeluța Bubulina. Are niște piciorușe scurte, burtică ca un pepene fiindcă mereu mănâncă tot ce primește. Deloc mofrturoasă.

Bubulina scumpă cu o privire care te străpunge cu un drag, n-ai cum să nu o îndrăgești

Următorul este micuțul prichindel timid. El este alesul tatălui. S-a născut cu un deget nefuncționabil în plus și de aceea numele i l-am pus Pintinel (Pintinică cum îi mai zice tata).

Un drăgălaș, timid, Pintinel

Următoarea femeluță, voinică o descriu ultima fiindcă curând va fii dăruită unui sătean. Ea este complet de culoare neagra, de înălțimea lui Bucurel. Nu i-am pus un nume fiindcă m-am gândit că viitorul ei stăpân o să o numească cum simte, așa că i-am lăsat libertatea de a alege numele.

Ce-i drept, mi-a mai scăpat să o strig Negruța câte o dată. E o dulceață, parcă tare nu mă lasă inima să o dau

Acești voinici cățeluși au mai avut un frățior de culoare maro cu negru. Acum el trăiește ca un adevărat boss, haha. A fost dăruit unui om cărui cățel bătrân a murit. Acest om are o inimă iubitoare. Toate animăluțele pe care le vede pe drum le hrănește cu absolut ce are.

Jimmy se numește fratele celor 4 voinici. Trăiește o viață pe care mulți căței o visează, una extrem de fericită.

Cu bine pe mâine, cu soare-n suflet! 💛☀️✨

Ziua Soarelui

În 24 Iunie se celebrează Ziua Soarelui. Sânzâienele sunt fete sfinte care ajută la coacerea fructelor și le protejează de stricăciune.

Eu în această zi am decis să mă îmbrac frumos și să celebrez cum se cuvine ziua magică a Soarelui.

Mi-am împletit o coroniță generoasă din toate florile câmpului

video zburdând liberă pe câmp, după încoronarea pe care mi-a făcut-o natura.

Priveliștea captivantă mi-a luat răsuflarea

O zi minunată! În apă s-a oglindit soarele făcând o vrajă în inima mea. Pentru o clipă strălucirea hipnotizantă de pe suprafața fină a apei m-a furat.

Magia naturii de zi cu zi îmi aduce o stare înălțătoare în suflet pe care cu greu o pot reda în cuvinte

În această zi m-am putut bucura de prietena mea din copilărie.

O fetiță cărei fețișoară îi este împodobită de două perle luminoase de o culoare albastră a oceanului. Un păr, dar primit din tărâmuri celeste; de un mix de culoare a pietrei semi-prețioase Carmeleon când este expus în splendoarea razelor de soare și o culoare de Agat de Bahía, sub umbra răcoritoare a unui copac. Pe lângă toate aceste atuuri, pielea ei luminoasă îi este presărată cu mii de steluțe maro de toate dimensiunile. Ei nu îi plac și încearcă din răsputeri să le ascundă, eu zic că-i păcat să-și ascundă frumusețea unică cu care e înzestrată.

Prințesica mi-a împrumutat o șuviță pentru o clipă de deghizare în femeia peșterii cu mustață, haha

De ori de câte ori îmi petrec timpul cu ea; sufletul meu se luminează auzindu-i vocea și vibrația râsului ei neschimbat, parcă mă ajută să mă teleportez în timp. Îmi aduce aminte de copilărie. Amintirile de vremurile când ne jucam fără nici o grijă, când mintea încă nu era invadată de gândurile strident colorate. Trebuie să recunosc că mă preling ușor într-o picătură de melancolie.

Sufletul nostru depozitează trăiri unice, pe care mintea și le aduce aminte din creierul irigat de o picătură de melancolie. Vrea din nou să re-trăiască fix aceleași momente, dar nu se poate. Altele vin, tot atât de unice așezându-se lângă celălalte.

Acceptând și trăind cu adevărat în momentul prezent formăm un suflet vibrant de fericire, iubire și pace. Un suflet vibrând pe o frecvență înaltă, cum spun mistici.

Natura este casa sufletului meu

O zi specială dedicată naturii, vieții și prieteniei.

Pe curând, cu soare-n suflet! 💛☀️✨

Meteoropatică !?

Meteoropatia este cuvântul care descrie fenomenul petrecut când un om simte un disconfort sau un confort în funcție de variația stării meteo.

Eu cred că sufer, într-o mică măsură de meteoropatie :))

Astăzi am vegetat… citind, făcând baie caldă și învățând despre fotografie.

Fericire că am avut Coada șoricelului (Achillea millefolium), Veronici (Veronica austriaca) și Sânzâiene (Galium verum) în vază (e o sticla de plastic, reciclată), care mi-au mai colorat starea
Am surprins câteva momente din această zi ploioasă, prin fereastra de la baie care are plasa de țânțari “decapotabilă” :))

Înainte de culcare îmi place să îmi spăl dinții în ogradă, admirând cerul. 1:51am

De data aceasta, era beznă, negru! Stelele erau ascunse după norii cenușii, foarte grăbiți. Din când în când puteam vedea câteva puncte luminoase care născuseră în mine o senzație stranie. “Poate-i navă extraterestră!?” mă-ntrebasem. :))) Fix când acel gând mi-a vizitat mintea, un ușor vânt mi-a spulberat șuvițele de pe față, lăsându-mi un fior în urmă.

E doar natura, cu fenomenele ei unice iar eu… eu sunt doar eu cu gândurile mele complexe. :))

Pe curând, cu soare-n suflet. 💛☀️✨

Pe-nserat

Am observat că inspirația vine noaptea, pe-‘nserat și s-așterne pe hârtie târziu cu pași de litere adormite, venite dintr-un adânc al sufletului. 12:55am

Duminică, zi de odihnă. Așa știu, dar nu și pauză pentru însetarea mea de natură.

Mi-am sorbit cafeaua

și îndată am luat bicicleta, vechea mea prietenă din copilărie și am șters-o spre ieșirea din sat.

Pauză la mijlocul dealului, nu se putea altfel căci aș fi rămas fără aer de la atâta pedalat la greu

Fericită că am ieșit din “groapă” (așa îi mai zic eu satului meu), nici nu am mai observat că defapt începuse să bureze. Cu atât mai bine, mai proaspătă aveam senzația că sunt, plus cu aerul aspru în față; mai revigorant.

Și dacă norii persistau, fericirea de libertate, culorile de pe holde mi-au amplificat starea de liniște

Am parcat bicicleta, pentru o clipă să identific o pasăre măruntă.

E greu să identifici cântăreții faimoși ai naturii fiindcă pe lângă darul lor de a cânta, mai sunt și repezi; ca gândul

Priveliștea magnifică m-a atras, așa că am intrat mai pe margine să admir spectacolul cerului.

Dacă aș fii avut aceea casuță de vacanță, doar acolo mi-aș fii petrecut zilele
Fericirea din suflet greu pot să o descriu, dar poza aceasta spune mai mult decât cuvintele

Stropii ploii îndată au devenit dolofani și s-au înghesuit unu în celălalt, asta nu înțelegeam fiindcă oricum pe pământ ajungeau. Probabil era o întrecere între stropi. Care ajungea mai repede pe pământ acela câștiga rolul de împărat al unei bălți bogate. Altfel nu îmi explic de ce a început să plouă așa tare.

M-a așteptat cuviincioasă bicicleta, de unde am lăsat-o. Nu și-a lăsat “inima” furată ușor
Dealul de mai înainte acum s-a făcut vale și eu am curs cu bicicleta, ca pe un topogan ud

Îndată am ajuns acasă sărutată peste tot de stropii ploii competitivi.

Cu bine, pe curand. ☀️✨

Soare

Astăzi am fost la o plimbare până la grădina de pe deal cu prietenul meu, încă micuț, Bucur cățelul. Nu a reușit să mă urmărească la deal, a obosit, așa că l-am luat la subsâoară.

După 2 zile de ploaie bună, printre căpșuni a răsărit buruianul pe care l-am rupt și Bucur doar pe lângă picioarele mele s-a odihnit. Neapărat având o lăbuță/ boticul la mine pe adidași. O scumpete!

Ne zâmbesc ochii

Mai apoi am avut un moment de meditare iar Bucurel a tras un pui de somn cinstit. Desigur, în brațele mele.

În timpul meditației mi-am liniștit mintea închinzând ochii iar urechiile îmi erau ciulite. Fiecare ciripit al păsărilor, bâzâit al insectuțelor din jur, foșnet al frunzelor mângâiate gentil de vânt, pentru auzul meu era o adevărată simfonie a naturii, atât de perfectă încât nici cel mai maiestru muzician pământean nu ar putea să o reproducă.

Nici că l-am deranjat ridicându-i lăbuța în semn de “Salut!”

Am profitat de somnul lui adânc pentru a face o mini ședință foto în natura magic colorată.

O emoție atât de pură, ne pământeană mi-a implantat acest ghemotoc alb cu păr scurt și catifelat

De neînchipuit câtă bucurie, energie, dragoste poate aduce o mică vietate, unui om.

O scumpete de cățel! Uit de tot când îl văd că sare inocent, naiv, plin de fericire când mă zărește
Orzul (Hordeum vulgare) către maturitate, deja…

A trecut așa de repede timpul… dar sunt atât de mulțumită fiindcă tot acest timp de carantină, eu am fost la sat, bucurându-mă de natură din plin.

Îmi va fii atât de greu să mă desconectez de împărăția naturii în care mă simt că: ~înfloresc ca o floare în fiecare dimineață în care mă trezesc; ~trăiesc cu adevărat în armonia culorilor; ~mă simt îndeplinită în totalitate, dansându-mi inima la simfoniile unice pe care ea le cântă.

Floarea soarelui (Helianthus annuus) sfioasă își deschide podoabele galbene pentru a-și desoperi fața palidă, pentru a o bronza prietenul ei cel mai bun soarele

Înainte de culcare mi-am spălat dinții cu o priveliște greu de descris în cuvinte. Deasupra capului meu cerul era pictat/stropit, parcă, cu substanța fosforescentă a licuricilor (Lampyridae). În pofida felinarelor de pe uliță care erau stinse, cerul lumina în putere! Am putut să mă bucur de Calea Lactee care emana o lumină fină albastră de mister, o frumusețe de înfiorat.

Cred că smalțul dinților l-am luat uitând să mă opresc din spălat, fermecată fiind de opera de artă de pe cer.

Inima și-a luat doza de somnifer. Pe curând!

Degete pătate

Astăzi am primit cadou de la mama natură! 🙂

O găleată plină cu vișine ademenitoare datorită culorii lor bordo, mie nu îmi plac. Mi se par acrișoare, nu doar acestea ci toate în general.

Am avut un maaare noroc cu mașina de mână pentru scos sâmburii

Cu ajutorul bunicii și cu un ceai de coada șoricelului (Achillea millefolium denumirea științifică), am terminat foarte repede.

Foarte bun ceiuțul natural, cules de mine
Destule pungulițe, dar o să mai am o tură în curand…
Mai spre seară m-am delectat cu un cântec magic al păsărilor din spatele casei, unde avem albine.

În această zonă sunt copaci și vegetație destul de deasă. Am stat nemișcată, fermecată de acel verde încântător și 3 ciocănitoare (Dendrocopos sp.) și-au făcut prezența. Foarte fericită am fost, având prilejul să le văd zburdând pe copaci.

După ziua de ieri ploioasă… și în dimineața aceasta a plouat aducând la iveală melcișorii cu antenuțele lor draguțe.

Se îndreaptă spre albine voinicul acesta

Noapte bună, pe mâine.

Astăzi Ying, ieri Yang

Ying yang o descriere minunată pentru ziua de astăzi și ziua de ieri.

Astăzi a plouat torențial și eu am stat doar în casă studiind despre “blogging”, fotografie și pe modelul meu Jonna Jinton din Suedia de care am vorbit în postarea de adineaori.

Ieri a fost o zi minunată! Pe la ora 3PM am baut cafeaua cu bunica, în curte, la soare și mi-a venit dorința să plec cu bicicleta la gradina de pe deal unde se găsea tata lucrând. 

Așa am și făcut! M-am îmbrăcat cu niște “țoale” (am regretat mai apoi), mi-am luat rucsacul cu o sticlă de apă și am plecat. 

La ieșirea din sat există un deal, năucitor de greu de urcat pe bicicletă. Am făcut pauze scurte dar dese, să îmi pot trage sufletul. În acest timp am regretat că m-am îmbrăcat puțin mai ponosit fiindcă lumea din sat cobora cu mașinile lor luxoase. Parcă telepatic îi auzeam cum mă bârfeau că eram îmbrăcată urât.

Într-un sfârșit am ajuns la tata, la grădină. Tata a venit cu ideea să mergem să vedem dacă sunt urme de animale pe teren. Am fost de acord îndată.

El era cu motocicleta eu cu bicicleta, era cât pe ce să îmi iese sufletul de la atâta pedalat. Dar a meritat efortul depus pentru minunățiile naturale văzute.

O zi însorita cu puțini nori grei presurată dar păsările foarte vesele, la datorie cu muzica lor medicamentoasă! Am zărit o Silvie mica, pentru prima oară am identificat-o chiar eu, cu ajutorul determinatorului de păsări “Păsările din România și Europa” cumpărat de pe saitul sor.ro .